A sea of tears

Credeam ca nu aveam sa mai simt vreodata acea tristete . Si iata-ma , chinuindu-ma singura in fata mormantului fratelui meu . Patetic poate , dar pentru mine era doar trist . Stateam ingenunchiata in fata pietrei de marmura , privind in gol .

Yukari aparu din intuneric.
-Ce faci aici la ora asta?

N-am reactionat desi o auzisem . Ma concentram pe ceva doar de mine stiu cel putin asta era din aparenta . In realitate nici eu nu stiam la ce ma gandeam sau ce faceam . Ma simteam pierduta , cu adevarat confuza .

Yukari privi mormantul de marmura.
-Fratele tau?

Atunci am reactionat , dand usor din cap . Oare de ce i-am raspuns ? Poate daca o ignoram avea sa ma lase singura . Dar nu eram sigura ca asta imi doream . Am oftat din adancul sufletului , ridicandu-ma si scuturandu-mi pantalonii . Era timpul sa trec peste asta .

-Vrei sa-l vezi? o intreba ea incet.

Am privit-o de-a dreptul prostita . Isi batea joc sau incerca sa ma consoleze ? Nu-mi puteam da seama .
- Ce vrei sa spui cu asta ? am intrebat pe un ton usor rastit , fara voia mea .

-Nu-i nevoie sa tipi. Te pot ajuta sa-l vezi. Vrei?

- Adica spiritul lui vrei sa spui ? Ar fi grozav . Oare ce naiba faceam ? Ma entuziasmam pentru o simpla dar simpla iluzie . Am chicotind nervos . Acum aratam sigur ca o nebuna .

-Nu e o minciuna. Da-mi mana. ii intinse mana incet.

I-am dat mana , indoindu-ma serios ca asa ceva va merge . Dar nu strica daca incercam macar atat nu-i asa ? Pana la urma nu avea ce sa se intalmple rau . Credeam eu .

Yukari zambi usor. Pentru o clipa inchise ochii, si fura inconjurate de o lumina orbitoare., rosiatica. Cand Shopie deschise ochii se aflau langa un lac, in pustiu.
-Asteapta aici!-ii spuse calma lui Shopie.
Yukari se apropie de un copac de care statea rezemata o fata bruneta. Cele doua discutara si intr-un final Yukari se intoarse langa fata.
-S-a rezolvat! Trebuie doar sa-i spui numele si sa-mi dai mana.

- Doar sa-i spun numele ? am repetat prostita , gandindu-ma ca si asa iluzia era prea mult . Nu avea nimic de pierdut in cazul in care nu avea sa se intample ceea ce spusese Yukari . Numele lui , da... am soptit , lasand privirea in jos . Ryuko .

Yukari o lua de mana si aparura intr-un loc intunecat.
-Uite-l! zise ea aratand spre un spirit.

Am privit buimaca intr-acolo . Doar nu vorbea serios...nu ? Nu putea distinge bine persoana .
- El e ? am intrebat prosteste , privind fix intr-acolo .

-Nu se vede bine de la departare.-in clipa urmatoare aparura langa el. Poti vorbi cu el.-spune aceasta dandu-se cativa pasi inapoi.

Eram confuza si probabil si mai mult de atat . Semana atat de bine cu el incat era de-a dreptul derutant . Pentru numele lui Dumnezeu .
- E .. real ? am intrebat dupa ce am ezitat putin . Nu eram atat de sigura pe mine .

Dadu din cap afirmativ.
-Daca vrei sa vorbesti cu el fa-o acum. Nu putem sta aici la nesfarsit.

- Frate...am inceput , nici eu stiind ce anume faceam . Ryuko...Nu m-am mai simtit in stare sa spun altceva . Doar il priveam fix .